Capitolul 3-Reintalnirea II

BPOV

Nu stiu cum putea sa conduca, fara sa-mi dea drumul din imbratisare si cu o mana pe talia mea.Cateodata mai lua mana pentru a se mai misca,dar mereu o punea la loc.Lacrimile au curs si i-au stricat camasa.Nu-i pasa,el continua sa-mi spuna vorbe de alint.Nu mi-am dat seama cand a oprit,la o strada departare de gradinita lui Marie.

 

Am ajuns foarte repede,in ciuda drumului lung.Jake nu conducea cu viteza normala,era foarte rapid,dar nu la fel de rapid ca vreun Cullen.Am stat in masina mult timp,el ma strangea in brate si imi spunea vorbe linistitoare.Spre norocul lui a functionat,m-am oprit din plans.Am mai stat ceva vreme acolo,el gadilindu-ma ca sa rad.Binteinteles ca ma prefaceam ca rad iar cand imi dadea drumul reveneam la fata mea trista,nu aratam chiar ce simteam,dar nu puteam sa-mi ascund durerea.Era prea mare.Imi era greau sa ma machiaez  din acea pozitie,stateam in polala lui si el nu voia sa-mi dea drumul.Din cauza plansuluil machiajul mi s-a intins si nu puteam merge pe strada nemachiata in starea in care eram.

 

Jacob a marait de cateva ori cand mi-a vazut loviturile,dar s-a calmat cand si-a dat seama ca a inceput sa tramure.Se juca cu machiajurile mele in timp ce eu ma straduiam sa nu par moarta.

 

Cand am terminat am iesit in ploaie.Am alergat pana la directiune.Nu mai eram la fel de impiedicata ca inainte,nu de cand am invatat sa fug cu toata viteza de barabatii care incercau sa abuzeze de mine.Am intrat incet la directiune si m-am intalnit cu receptionera care se uita la mine ca si cum m-ar scana.Eram constienta ca din cauza ploii iar mi se scursese machiajul,dar chiar si asa inca mai acoperea ranile.Am anuntat-o ca am venit dupa Marie mai devreme si ea a plecat s-o caute fara sa intrebe nimic.

Pacat.Imi construisem minciuna perfecta.

 

M-am asezat pe un scaun din sala de asteptare,mi-am aranjat parul si mi-am lipit capul de perete.Totul era rau,foarte rau.Toata lumea mea era rea de cand el m-a parasit pentru a doua oara. Niciodata Ben nu m-ar fi lasat sa plec cu Marie, niciodata n-ar fi permis asta.Si cel mai rau era ca era constient ca asa ceva era posibil.Ben era o persoana importanta,avea o multime de contractie si o gramada de bani.Dar nu asta era cel mai rau,cel mai rau este ca Ben e inteligent.

 

Intr-un minut putea sa schimbe lucrurile si sa spuna ca eu am rapit-o pe Marie si astfel sa mi-o ia.Ar fi putut sa-i amestece in asta pe Culleni si pe Jacob.Nu puteam sa fac asta,nu puteam sa distrug familia lui Jacob.Nu puteam permite ca Culleni sa fie expusi la chestia asta.Dar daca ma gandeasc bine ei ar iesi repede din problema asta.O mita consistenta,sau un telefon bine plasat si gata,era aranjat.Dar nu puteam permite ca ei sa aiba probleme din cauza mea.Chiar daca Alice si Jake au planuit tot eu nu era foarte sigura.

 

Un strigat m-a scos din gandurile mele.Inima mi s-a oprit iar lacrimile urlau ca sa iasa afara.Am auzit singurul cuvant pe care  mi l-am interzis,insa suna mai dur din gura fetitei mele.

-Pa Edward,si-a luat la revedere,in apropierea portii.

A durat cateva secunde pana a intrat.Eu am mimat un zambet cand am vazut-o intrand de mana cu secretara.De cum m-a vazut i-a dat drumul secretarei si a venit sa ma imbratiseze,strigand”mami”.Nu ma puteam opri,chiar daca aveam un zambet pe fata,inima si mintea mea se zvarcoleau din cauza acelui nume auzit.Mintea mea nu se mai oprea din reprodus cuvantul “Edward”de pe buzele fetei mele,exact cum l-am auzit.

 

Am sarutat-o pe frunte si am iesit din scoala.Nu m-am deranjat sa-mi iau ramas bun de la secretara sau sa-i multumesc.O uram.Era una din persoanele care ii spunea tot lui Ben.Avea de castigat din asta.

 

Marie imi povestea cum s-a jucat cu cel mai bun prieten al ei,niciodata nu-i pronunta numele,ca si cum ar sti ca lucrul asta mi-ar face rau.Dar eu il stiam,Edward.

Am asezat-o pe bancheta din spate.Jacob statea pe scaunul din dreapta.Nu putea sa iasa pana nu eram departe.M-am urcat repede pe scaunul soferului si am pornit cu toata viteza,fugind de privirea curioasa a secretarei.

Lacrimile mele cadeau silentioase si eu simteam privirea lui Jacob urmarindu-ma.La primul semafor Jacob a suprins-o pe Marie.

-Dulce,a zis asezandu-se langa ea.Marie a ramas surprinsa de surpriza asta,dar apoi si-a revenit.si l-a imbratisat.

M-am oprit la un magazin si Jacob era in garda.Stiam ca nu e bine,dar el nu-mi cunostea motivul.

-Trebuie sa fac niste cumparaturi,m-am scuzat.Voi duceti-va acasa la matusa Alice ca ea va astepta acolo.

Nu am putut sa ma intorc pentru a-i privi,lacrimile imi cadeau pe obraji si nu voiam ca Marie sa ma vada in starea asta.

-Bine,mi-a spus Jacob.Vino cand poti.

-Multumesc,am pus mana pe masina ca sa pot sa ies.Pa iubire,mi-am luat ramas bun de la Marie.

Ea mi-a dat un sarut cald pe obraz.Eforturile mele ca sa nu ma uita la ea deoarece eram plansa s-au evaporat.Jake mi-a dat si el un sarut si am coborat din masina si inainte sa porneasca s-a mutat pe scaunul soferului.

-Ai grija,mi-a spus,daca intarzii mult vin dupa tine.

Am inchis usa si am ramas sa ma uit cum se indeparteaza.Cand i-am pierdut din vedere am lasat ca lacrimile sa-mi curga pe obraji.

Am alergat,am alergat si am intrat in padure.Eram pierduta.Era evident.Picioarele mele tremurau,pirvirea imi era incetosata din cauza lacrimilor.Respiratia imi era din ce in ce mai grea,iar ploaia nu ma ajuta deloc.

In sfarsit am cazut,ranindu-mi si mai mult genunchii si rupandu-mi blugii.M-a tarat pana la un copac,nefiind in stare sa ma ridic in picioare.Bratele si picioarele imi tremurau violent,ploaia ma facea sa ma chircesc de frig ,iar respiratia imi era cu fiecare minut mai grea.Mi-am imbratisat corpul,nepasandu-mi de loviturile si urmele pe care le aveam.Mi-am ascuns capul intre picioare si am plans neconsolata.Singurul pe acre il voiam nu il voi avea niciodata.Nu ma iubea,nu ma dorea cum il doream eu pe el.

 

Am blestemat fiecare secunda decand am auzit numele ala.Alie si Jasper vorbeau despre el dar niciodata nu-I pronuntau numele.Asta durea mai putin.Dar auzindu-l,auzind acel numele mi s-a distrus si partea care imi mai ramasese intreaga din inima.De ce cel mia bun prieten a lui Marie avea acel nume?Parintii lui nu si-au dat seama ca era demodat?Parca toata lumea era impotriva mea.Ce-am facut ca sa sufar atat?

 

Am tipat fara sa vreau.EDWARD!,mintea mea reproducea acel nume si momentele petrecute cu el pareau un film dramatic.Mi-am adus aminte de fiecare secunda in care nu a fost alaturi de mine,mi-am amintit tot raul care mi l-a facut,mi-am adus aminte de acei barbati nenorociti care abuzau de mine in fiecare zi.Nu am gasit in acel fel nici macar o amintire frumoasa.

 

Mi-am strans si mai tare corpul,dorindu-mi sa dispara cateva parti si am inceput din nou sa tip.Am plans mai tare.Ma usuturau taieturile din cauza lacrimilor,ma dureau loviturile si coastele atunci cand ma strangeam mai tare.Toate acele dureri nu erau nimic pe langa durerea din inima mea,dar chiar si asa le simteam si alimentau si mai tare tristetea mea.

 

In momentul ala l-am auzit.

 

-Bella..vocea aceea..

 

Mi-am ridicat capul ca sa vad ingerul ce a cauzat atata durere in viata mea.Ingerul care m-a distrus.L-am privit terorizata,punandu-mi la indoiala sanatatea mintala.Aveam atata nevoie de el ca incepeam sa am halucinatii?Era perfect,exact cum mi-l aminteam.Era la fel.

Perfect.Fata lui era brazdata de durere,ochii lui erau ingrijorati in timp ce cu atentie privea fiecare parte din mine.

 

Mi-am  inchis ochii,dorindu-mi ca atunci cand ii voi deschide  sa dispara.I-am deschis.Nu,nu plecase nicaieri,era inca acolo cu aceeasi expresie ingrijorata.Mi-am scuturat capul ca sa incerc sa mi-l sterg din minte.Atat de nebuna eram?S-a apropiat inca putin de mine si m-a intrebat din nou.

-Bella?