Capitolul 2-Adevaruri III

Am lasat-o pe Marie la gradinita.Trecusera cativa ani de cand nu mai aveam masina pe care mi-o daruise Charlie.Firma in care lucram mi-a dat o masina la alegere.Imi aduc aminte ca Marie era mica si am fost cu ea la cumparaturi.Stiu ca suna prostesc din partea mea dar am cumparat masina pe care ea a ales-o.Un beattle  nou de culoare mov.Ciudat,nu-i asa?

Dar ea este viata mea si  o sa-i fac toate voile.Imi aduc aminte ca in acea noapte,am ajuns la spital din cauza bataii care mi-a dat-o Ben.Aproape imi pierdusem viata.Am inventat povestea cum ca am fost atacati de niste hoti si ca au abuzat de mine.Eram pe punctul de a-i spune adevarul lui Charlie,dar ca de obicei Ben s-a apropiat de Marie si m-a amenintat ca o omoara.

-Am ajuns mami!mi-a spus Marie,scotandu-ma astfel din gandurile mele.Zambetul ei era larg si am incercat si eu s-o imit,chiar daca bucuria nu mi se putea citi in ochi.

-Dute iubire.O sa trec sa te iau dupa-amiaza.Am sarutat-o pe frunte inainte sa coboare din masina si apoi am coborat geamul ca s-o urmaresc cum se indeparteaza.Mi-a facut din mana pana a intrat in cladire.

Am pornit motorul in timp ce formam numarul lui Jacob.Mi-am pus castile in urechi si am iesit pe sosea.

-Bella!a tipat.

-Buna Jake-l-am salutat.

–Esti la birou?m-a intrebat inainte sa mai zic ceva.

-Nu i-am raspuns,si m-a intrerupt din nou.

-Iar lipsesti?O sa te concedieze…

–Nu,nu o vor face,i-am spus cu siguranta in voce.Dupa cate il cunosc pe seful meu nu o s-o faca..Trebuie sa te vad Jake.

-Da si eu..mi-a spus cu descurajare in voce.

–S-a intaplat ceva?am intrebat ingrijorata.

–Cu mine si cu familia mea nu s-a intamplat nimic,m-a asigurat.Vino pe la mine  si vorbim.

-Sunt pe drum,l-am asigurat.

-Bine Bella,te astept,si mi-a inchis.Ce se intampla?Eram ingrijorata.Si daca Alice l-a sunat?Nu,nu cred…sau poate da?

Am simtit cum bataile inimii mele se accelereau,si cum respiratia mea crestea.Era timpul.Era timpul sa le spun adevarul.

Am condus pana la biroul lui.Nu puteam sa cobor.Chiar daca machiajul acoperea multe vanatai,totusi se vedeau.Am format numarul lui Jacob si  am aseptat sa raspunda.

-Bella..

-Sunt jos Jake.

-Urca,mi-a ordonat.

-Nu pot,i-am zis.

-Nu,bineinteles ca nu poti,mi-a zis cu o voce sumbra.Cobor acum.si mi-a inchis

Stia!Asta nu era bine,nu era deloc bine.Nu avea cum sa stie inainte sa-i spun eu,inainte de…Nu nu ma puteam gandi la asta..

Portiera s-a deschis brusc si m-am speriat cand l-am vazut..Expresia lui era rece si calculata.Furioasa .

-Vorbeste,mi-a ordonat,cand am pornit motorul.

–Jacob eu…pai..Ben..

-Cum poate fi atat de orb,m-a interupt frustrat.Da intradevar stia.-Cum de nu mi-am dat seama ca abuza de tine?M-am crispat cand am auzit pe ce ton vorbea.De asta ma evitai?De asta lipsesti de la munca?Cum am putut sa cred in minciunile tale?

-Jake te rog…l-am implorat.

–Nu!Bella cum i-ai permis?De ce nu mi-ai cerut ajutor mie sau lipitorilor?De ce?

-De ajuns Jacob…nu fa si mai dificila situatia.

-Raspunde-mi-mi-a cerut.

-Nu puteam..ma tine inchisa,Jake.Serios ca eu voiam sa cer ajutor,vreau-m-am corectat,dar nu pot…

-Ba poti.Alice m-a sunat.Mi-a povestit despre viziunea ei..Bella in toti acesti ani…..a inceput sa vorbeasca cu vocea stinsa…

-Te rog….

-Cat de des abuza de tine?m-a intrebat.Eu am inceput sa tremur si am redus viteza din cauza lacrimilor care se strangeau in ochii mei.El a asteptat,dar nu i-am raspuns.Raspunde!-a tipat

M-am speriat si mai tare.Amintirile din acele nopti ma invadau,loviturile,violurile,amenintarile…Am simtit cum Jacob ma ia de mijloc si mi-a luat piciorul de pe acceleratie ca sa o apase cu piciorul  lui.In cateva secunde eu eram in poala lui,in timp ce el conducea sper iesirea din oras.

-Bella raspunde-mi,te rog..m-a implorat de data asta cu vocea mai calma.

–Nu…nu pot…am reusit sa articulez.Oh,Jake…mi-am ascuns fata in pieptul lui si am lasat lacrimile sa curga.

Am simtit cum a parcat in afara soselei si cum a oprit motorul.M-a cuprins cu bratele incercand sa ma calmeze.Chiar daca miscarile lui erau blande,a trebuit sa-i indepartez mainile.Ranile erau proaspete si ma dureau.Am simtit cum devine rigid.

–O sa-l omor..a spus cu o voce brusca si sumbra.

-Nu,l-am implorat,inclinandu-ma pentru a-i vedea fata.Arata mult mai rau decat mi-am imaginat.Era furios,era foarte multumit de faptul ca putea sa se controleze atat de mine,astfel acum s-ar fi transformat.

-Il iubesti?-m-a intrebat serios.Il priveam in timp ce ma intrebat daca era sanatos la cap.Vorbea serios?A ras cand mi-a vazut expresia.Atunci?

-Marie…am articulat.

-Bella,a inceput,maine este ultima zi in care o sa mai ramai in casa aia.O sa pleci,cu fetita ta,departe de el..

-Nu pot,i-am spus,daca o sa luptam pentru custodia lui Marie..eu o sa pierd,am inceput sa plang.Nu pot pleca de langa ea,daca ma indepartez ii poate face rau,stiu ca asa o sa faca..nu pot Jake.

-Nu va avea timp sa ceara custodia.O sa am eu grija de asta-amenintarea evidenta m-a facut sa tremur si mai tare.

-Totul este pentru Marie,ea ii iubeste familia,ea e fericita..nu pot sa-i fac asta…

-Tu nu o sa faci nimic,Bella.

-Jake gandeste-te putin,daca ar muri brusc,principala suspecta as fi eu,am motive ca sa o fac.Si in felul asta m-ar indeparta de Marie.

-O sa ma predau eu,s-a oferit.

-Nu,am tipat.Esti nebun?Ti-ai pierdut mintile?Chiar vrei ca Summer sa treaca prin toate astea?Si fiul tau?

-De acord,ai dreptate.Dar maine este ultima zi si asa ramane.Cu sugatorii de sange vedem ce facem…

-Multumesc,am spus si apoi am inceput sa plang incontrolabil.Din nou mi-am ingropat fata in pieptul lui.Am simtit ca voia sa ma imbratiseze,a incercat de cateva ori,dar pana l-a urma s-a decis sa ma mangaie pe cap.A descoperit pansamentul care il aveam la gat si un marait i-a iesit din piept.

–Te rog sa-mi spui un singur lucru Bella.Atnci cand erai pe punctul de a muri..nu a fost vorba de niciun furt..Asa-i?Mereu a fost el..-Nu puteam sa-l privesc asa ca am pus capul pe pieptul lui.

Stateam de cateva ore acolo.Eu plangeam iar el ma consola.Am vorbit cu Alice la telefon si urma ca sa mergem la ea acasa.M-a asigurat ca Edward nu va fi acolo si asta m-a mai calmat putin.

-Hai sa mergem dupa fina mea,mi-a spus Jacob zambind.M-am uitat la ceas si m-am incruntat.

-Este devreme..

-Stiu-mi-a spus dandu-mi dreptate,dar vreau sa o vad-si mi-a zambit.

–Si ea vrea sa te vada,azi mi-a zis.

-Atunci hai sa mergem dupa ea,mergem sa ne distram si pana o sa ajunga Ben acasa voi o sa aveati bagajele facute.

-Jake nu pot..o sa fie dur cu ea..nu vreau ca Ben sa-i faca ceva..

-N-o sa-i faca.Lui Marie ii putem spune ca va merge la o petrecere in pijamale,la mine acasa,cu Tomas,stii ca tin unul la altul.Avea dreptate,Marie si Tomas erau prieteni foarte buni.Tu o sa-i facu un bagajel mic,iar Alice,pe ascuns va face unul mai mare si va duce toate lucrurile acasa la ea.

-Ati planuit totul,nu-i asa?

-Bineinteles,draguta,nu vom mai permite sa ti se intample ceva rau.Niciodata nu o sa ma iert pentru ca am fost orb cinci ani de zile!Cinci ani de zile am fost orb!

-A fost vina mea,tu nu ai de ce sa te invinovatesti.

-Mai rau,un zambet batjocoritor i-a aparut pe chip,am fost pacalit de persoana care minte cel mai prost din lume.

-Mint bine acum,i-am spus.Amandoi am inceput sa radem,apoi el a devenit serios.

-Nu-mi vine sa cred ca in situatia asta atat de grava am crezut minciunile si in celelalte puteam sa-mi dau seama daca minteai sau nu.Nu-mi vine sa cred ca noi,care te cunosteam cel mai bine nu ne-am dat seama.

-Nu conteaza,am incercat sa-l calmez,a fost vina mea.Acum haide dupa fetita mea,am spus zambind fals.

Jake nu a crezut in zambetul ala deloc.A oftat si a pornit masina.Conduceam pentru a cauta lumina mea,pentru ca din acest moment termin cu viata de teroare pe care am avut-o pana atunci si am sa incep o viata noua alaturi de fetita mea,de Jake si familia lui si alaturi de Culleni.